Notice: Undefined variable: browser in /home/valeniid/public_html/index.php on line 30

Notice: Undefined variable: browser in /home/valeniid/public_html/index.php on line 32

Notice: Undefined variable: browser in /home/valeniid/public_html/index.php on line 32
Primaria orasului Valenii de Munte

Istoric

SCURT ISTORIC

 

 Istoria urbei de astazi, se pierde in trecutul indeparatat, alaturi de alte sate mosnenesti care si-au format vatra pe Valea Telejenului. Factorii geografici si economici, iar uneori geostrategici, au favorizat stabilirea oamenilor, cu preponderenta dupa constituirea statelor medievale romanesti de sine statatoare.  

         Factorii materiali prielnici de pe Valea TeleajenuluI facut ca prezenta omului sa fie atrasa inca cele mai vechi timpuri. Cercetarile arheologice sau lucrarile intamplatoare au scos la iveala urme din vechime incepand cu paleoliticul mijlociu si continuand cu etapele succesive, mezoliticul si neoliticul. Urmele materiale cele mai evidente, descoperite pana in prezent, sunt ulterioare celor de la Burdureasa, de langa Mizil, de la Targusor, Sapos, Gherghita si Ciorani, toate acestea fiind situate in zone mai joase, in campie.

        Pe Valea Telejenului au fost atestate urme ale epocii bronzului (2000/1800 - 1200/800 i Hr) prin cele doua cetati de la Homoraciu si Gura Vitioarei. Ele au fost cercetate si publicate in detaliu, de Gh. Petrescu Sava si Ion Nestor in 1940.

        Din rastimpul dintre primul si al doilea razboi daco-roman initiate de Traian, dateaza la Drajna de Jos, castrul, asemanator celui de la Malaiesti, de pe Valea Slanicului. El a fost distrus prin incendierea imediat dupa de cesul imparatului Traian, cand autohtonii daci s-au rasculat.

            Drumul de care trecea pe la Tabla Butii spre zonele extracarpatice, Valea Prahovei fiind pana la 1781 blocata pentru circulatia de anvergura. Nu-si are originea in vreo legenda, cum se intampla deseori, si nici un hristov de atestare sau acte de hotarnicie. Sunt pomenite turmele de oi, care isi aveau drumul lor dinspre Ardeal in zonele sudice, in baltile dunarene sau in Delta Dunarii.

        Primele asezari s-au infiripat in zona mijlocie a paraului Valeanca (traverseaza si astazi orasul), pe strada care a fost odinioara drum de oi, Berevoiesti, de la primii mocani stabiliti aici in timpul transhumantei. Veneau din zona Campulungului si au dat ulterior si altor asezari de pe Valea teleajenului numele precum Bughea de Sus, Bughea de Jos, Runcu s.a.

        S-a infiripat, in timp, o legenda despre Schitul Alb, pe aceasta cale a Berevoiestilor despre niste schismatici, creatori ai acestui schit care au coborat terasa inferioara ce avea sa devina baza unei asezari. Poate atunci a inceput sa fie defrisata partea centrala, mai la sud de Valeanca, acoperita de brazi falnici, langa terasele dispre apus ce aveau desisuri de catina si de gherghina. Se face deci trimitere la primul toponim de Berevoiesti, pastrat pana la mijlocul veacului al XVII-lea, parere exprimata de istoricul C.C. Gruiescu cand face referire la judetele disparute de pe harta Tarii Romanesti. in hristovul din 1409 semnat de Mircea cel Batran, erau facute danii in suprafete de pamant lui "Stan si Radu Berevoiesti".

        Alt hrisov, din 1427 semnat de voievodul Tarii Romanesti Dan al II-lea, confinteste "lui Tudor si lui Radu jumatate din Berevoiesti, lor si copiilor lor de ocina si de ohaba incepand de la vama oilor, la vama porcilor, de albinarit, de galetarit, de gloabe, de caraturi si de podoabe, adica toate slujbele si de toate dajdiile". Tot prin acele vremuri este amintit si un negustor de peste ocean, Oancea.

        La 1431 apare intr-o porunca a Dan al II-lea vama sau targ al sacuienilor. Sigur era aici o asezare definitiva, daca luam in considerare mentionarea la 1433 "a drumului Teleajenului". Aceasta pornea din Transilvania, suind pe Valea Superioara a Buzaului, trecea pe la Poiana fetei si dadea in raul Telejean. Aceasta cale a servit din totdeauna si scopurilor militare. Pentru relatiile comerciale era "drumul mare" de pe plai, pe la trecatoarea Tatarului (1.379 m altitudine), pe la varful lui Crai (1.460 m) si Plaiul Butilor, iar de "Cruce" cobora prin Slon, Cerasu, Drajna de Sus si dadea in Teleajen in dreptul comunei Teisani de azi.

        Profesorul Nicolae Iorga fixeaza cetatea Telejenului pe malul drept al Valencei, acole unde s-a ridicat ulterior Manastirea Valeni. Spune cronicarul Gr. Ureche ca "au luat Stefan Voda cetatea telejenului si au taiatu capetele parcalabilor si muierilor lor le-au robitu si multi tigani au luat si cetatea au ars-o" (Gr. Ureche Letopisetul Tarii Moldovei). Fapta s-a petrecut in 1474 in drum spre Dambovita cand Stefan cel Mare urmarea indepartarea domnului muntean, aliat al turcilor. alti istorici stabileau cetatea undeva mai jos, pe Valea Telejanului, pe unde trupele moldovene se indreptau pe o cale mai scurta spre capitala Munteniei.

        La 1503, Valenii de Munte era un targ cu oarecare faima si se gasea in relatii comerciale cu Brasovul, aparand pentru prima data sub acest nume. La valeni a fost adusa in 1951 de catre diaconul Coresi o evanghelie romaneasca (N. Stoicescu). Toate acestea dovedesc ca orasul era capitala de judet, vama si targ.

        Numele de Berevoiesti ramane insa ca un toponim al nostalgicilor oieri, pentru ca tot mai des apare in hristoave sub numele de Sacuieni, de la romanii veniti din sacuime peste Carpati si stabiliti la Maneciu ungureni, Posesti Ungureni si la Sacuieni.

        Acelasi nume il gasim si la 1603, ca peste cateva decenii Miron Costin sa vorbesca despre Valeni. Credem ca targul Sacuienilor si-a schimbat ulterior numele in Valenii de Munte. Nu s-au gasit documentele care sa ateste mentinerea simultana a cestor doua denumiri.

        Sacuienii era resedinta judetului cu acelasi nume, pe Valea Telejenului intre judetele Prahova si Buzau. Judetul vecin, Prahova, este atestat din anul 1482 intr-un document de la Basarab cel Tanar. Judetul Sacuieni se intindea de la Brasov, peste crestele muntelui Malaiesti, Slanicului si Stefesti, la nord-vest, apoi in lungul Vaii Telejenului pana la sud de Bucov, pe Cricovul Sarat pana dincolo de Glodeanu, peste dealurile Istritei, pe Valea Buzaului la Gura Teghii, pe Basca Mare si direct la Muntele Ciucas.

        Judetul era condus de un judet, de ispravnici si de vatafii de plai pentru apararea granitelor de nord. Judetul avea pe stema o vita-de-vie, iar la cea a plaiului Telejenului - un tap. principalele localitati ale judetului erau Bucov, Valenii de Munte, Starchiojd si Slanic.

        In egumenul manastirii Valenii de Munte reclama domnitorului ca locuitorii de pe mosie nu se supun. Duipa 1800 Tudor Vladimirescu cumpara functia de vataf de plai la telejen, dar renunta la ea din motive justificate. se recunoaste calitatea rachiurilor de Valeni, Drajna, Starchiojd. Orasul, chiar in conditiile in care a ramas doar resedinta de centru al plaiului Telejen, a pastrat simbolurile deci si pe cel de centru al cultului ortodox, aici fiind cea mai veche manastire, scolile devenind mijloace de pregatire a tinerilor prin scoala nationala infiintata in 1832. Judetul cuparindea cinci plasi si doua plaiuri cu 186 sate: plasa campului cu resedinta la Mizil si 21 sare, plasa Tohani - cu resedinta la Urlati, plasa Podgoria cu resedinta la Baltesti si Podenii Vechi cu 12 sate, plaiul Telejenului cu resedinta de la Valenii de Munte si 26 sate si plaiul dinspre Buzau cu resedinta la Slanicul de Sus cu 49 de sate.

        La data desfiintarii - 1 ianuarie 1845 - fostul judet s-a impartit intre Prahova si Buzau.

        La 1503 sunt inregistrati primii negustori care au trecut pe la Valeni. Au fost trei negustori cu trei transporturi in valoare de 3.760 aspri. Marfurile erau transportate cu carul, desaga, calul sau alte mijloace. Era preferat transportul cu calul si desaga pentru a evita punctul vamal, "Vama Cucului" cum era denumita de contrabandisti.

        La Valeni vama era fixata pe Valeanca, in apropierea manastirii, ulterior a fost mutata in zona statiei de benzina (PECO) de astazi, la iesirea din oras in cartierul Miulesti, unde se bifurcau cele doua drumuri spre Valea Buzaului si altul spre Teisani. Un gard pleca din cartierul de peste apa Telejenului, actual Valea Gardului, dupa care, depasind punctul vamal, se intindea spre Olteni. Orice trecerea prin alte puncte insemna tendinta de sustragere.

        La 1848, punctul vamal era in curtea manastiri, aceasta reiese dintr-o scrisoare a vamesului care cerea acarmuirii judetuluzi Prahova repartizarea unor camere suplimentare in afara Manastiri, invocand nu numai starea cladirii, dar si faptul ca nu exista vizibilitate.

        In 1872 vama era evaluata la 7.000 de taleri, sub valoarea celei de la Campina. La inceput de secol 1807-1809, vama Valeni era arendata vistierului Moscu cu pretul variind intre 62.510 si 65.000 taleri.

        Trecerea la cea de-a treia denumire a asezarii, de Valenii de Munte, s-a facut in timp, iar noul nume incepe sa apara sporadic din secolul al XVI-lea. Probabil locuitorii veniti din zonele invecinate, din Transilvania sau din partea veche a Berevoiestilor, au simtit nevoia sa-i identifice pe cei din platoul central ca fiind cei din vale, de aici toponimul Valeni, de fapt cei din zona despadurita.

        Noua denumire n-a schimbat si numele judetului, el ramane pana la 1845 Saac sau Sacuieni.

        Nu se stie cand a aparut distinctia "de Munte". Nicolae Iorga afirma ca era necesara pentru a-l deosebi de alt asezari aflate mai la vale. Din cele 38 de localitati cu numele de Valeni, orasul de pe Vaslea Telejenului, desi la altitudine medie de 320m, este singurul "de Munte" de astazi din Romania.

        Stiri despre trecerea lui Mihai Viteazul, pe Valea Telejenului spre Transilvania nu avem. E de presupus ca ostile s-ar fi putut odihni la Valeni, dupa un drum de 3-4 ore de la Ploiesti, de unde a plecat in vara lui 1599 urmand sa faca jonctiunea cu celelalte ajutoare de pe Valea Buzaului. Prea multe nume se pastreaza si azi legate de Mihai Voievod: masa lui Mihai, valea, fantana, stanca, padurea, dealul lui Mihai, ca sa excludem trecerea ostilor pe calea cea mai scurta spre Transilvania.

        Un alt fapt istoric legat de Valenii de Munte, mentionat in documentele vremii, este cel din 1637, an in care Matei Basarab, domn al Tarii romanesti si Vasile Lupu, domn al Moldovei, s-au luptat intre ei.

        La 11 noiembrie 1637, ostile lui Gh. Rakoczi, principe al Transilvaniei, comandate de Ioan Kemeny au patruns pe Valea Telejenului si au ajuns la Valeni pentru a-l sprijini pe Matei Basarab.

        Adevarata confirmare de oras, printre cele mai importante din Tara Romaneasca, avea sa vina de la un cronicar de mare eruditie, Miron Costin, la 1864 in "Istoria in versuri polone despre moldova si Tara Romaneasca". Mentiunea se refera la anii 1650-1684 si numeste orasul drept cel mai vechi din Tara Romineasca. Avea targ saptamanal si un altul la 15 august si un altul aparut intre timp - cel de duminica se tineau in locul unde se afla azi parcul central, loc numit anterior "La brazi", pentru ca padurea de conifere ajungea pana aproape de Telejen.

        Tot in acest moment, descris de cronicarul moldovean, s-a ridicat primul lacas de cult cunoscut, Manastirea Valeni, la 1680, de catre Hagi Stoian si sotia sa. Capitala de judet, vama, targ cu traditie, Valeniul devenise o asezare cu trecut si ambitie.

        

       

COORDONATE GEOGRAFICE

 

       Pe Valea Teleajenului, la 29 km de Ploiesti li la 87 km de Brasov, la 45011' latitudine nordica si 26002' longitudine estica, intr-un spatiu geografic ideal, marginit de mireasma de padure si de clipocitul apei ce curge neincetat din vremuri imemoriale, se afla Valenii de Munte, oras cu rezonanta in istoria neamului romanesc.

         Orasul se intinde, de la nord la sud, pe o lungime de 5.200 km pe DN1, intre km 27+400 si 32+600 in directia Brasov. Are o suprafata de 2.159 ha din care 1.153 ha este teren agricol. Reteaua hidrografica corespunde bazinului Ialomita. In Valeni, Teleajenul primeste pe partea dreapta paraul Valeanca. El aduna apele paraului Stalpului "La Capul Predealului / Si-al Berevoiestilor / Spre vadul Teleajenului / unit cu al Bercenilor / E garla Valenilor / Oglinda copilelor / Mandra unda a fetelor / Si gandul dusmenilor"(versuri populare). Alte paraie sun Bughisoara, Valea Gardului, Copaceanca, toate in aval de Valeni.

        Este o creatie a acestui rau care pleaca asemenea unui firicel de sub fruntile crenelate ale Ciucasului si Zaganului, ca mai apoi, la vale, sa alunece in salturi zglobii peste bolovani si porti inguste, lasand de o parte si de alta dealuri si pasuni pe care haladuiesc in sunetul talangii turme de oi.

        Valea pe care porneste Teleajenul, adanca incepand de la obarsie, cand mai larga, cand mai stransa, dar totdeauna ademenitoare prin umbra ei racoroasa, se deschide spre sud aproape paralel cu a Prahovei, doua ape surori prin originea si trecutul lor in timpuri geologice, cat si prin rolul jucat in viata economica si culturala. Teleajenul ocupa un loc modest atat prin lungimea cursului sau de 113 km, cat si prin suprafata bazinului de 1677 km2. Debitul mediu este la iesirea din munte de 3,73 m3/s.

        Numele apei vine de la rolul jucat din vremuri de demult, de legatura economica care se facea cu carul, deci drum de care-telegi. Atestat sub acest nume din 1486 sub forma de Telezin, adjectiv cu sufixul - in, de la substantivul slav telega, asa cum arata Emil Petrovici.

        Morfologic, se evidentiaza terasele bine structurate din partea de vest, cu vai adanci care permit circulatia spre Slanic. Sunt dealurile Bughei la 680 m altitudine de langa Slanic, 609 m in varful Parului si la 395 m in punctul Poduri de langa satul Faget. In apropierea orasului Valeni, tot spre vest, intalnim poduri sau platouri ca Podul Olteni (454m), Podul Seciu (453m), Platoul Costenilor (400m), Dealul Curmatura (387m), Varful Gorganul (358m), Dealul Pietrei (453m), Varful Runcului (476m), Podul Bughei (423m). Platoul cazacului se ridica la 402m. La este de oras, peste apa Telejenului, sunt "Dealurile Priporului" care corsepund geologic "Pintenului de Valeni" la care altitudinea este cu mult peste partea vestica. Varful Pripor spre satul Tarlesti se ridica la 823m, apoi varfurile Lazuri (770m), Piatra Bogdanesti (584m) si Serbu (522m) la est de Coada Malului. In apropierea imediata a orasului domina Dealul "La Peri"(673 m), Culmea Betivului (461m), Dealul Pietrei (516m) si Dealul Rapa Alba (412m).

        Existenta acestor dealuri care strajuiesc orasul la est si vest fereste asezarea de curentii de aer devastatori, creand un microclimat dovedit de temperatura medie anuala. In partea centrala a Depresiunii Drajna, latimea acesteia este cuprinsa intre 300-400 m, mai restransa la iesire spre Coada Malului.

      Ca altitudine, Valenii de Munte contrazice asteptarile, daca avem in vedere pe poetul Nicole Labis care, intr-o scrisoare trimisa in 1951 de la tabara de la marginea orasului iubitei sale, accentua ca "Valenii de Munte sunt de fapt de deal si nu de munte", pentru ca media altitudinii de 320 m este data de cele doua extreme 317 si 420m. cea mai joasa zona este aprope de albia raului, terasa cu partea unde se afla centrul orasului fiind cu apropae 20 m mai sus.

       

  Solurile aflate in acesta parte a depresiunii sunt argilo-iluviale podzolice, cu predilectie. cele brun-galbui de padure reprezinta 45%. Pe terasa inferioara sunt soluri de lunca cu fertilitate medie. Stratificatia solului in zona superioara, construita, stabilita in cea mai mare parte prin foraje geotehnice, prezinta unele caracteristici: straturi argiloase in grosime de 1,5-3,0 m, straturi de nisip si bolovanis sau pietris si nisip in continuarea straturilor argiloase. de aici se deduc presiunile recomandate de fundare la argile prafoase de 2,5 kg/cm2, iar la prafuri si nisipuri argiloase de 2,0 kg/cm2

        Gradul de seismicitate al zonei este de 8, iar teritoriul de calcul al actiunii seismice este de A. De-a lungul timpului, orasul a fost afectat de cutremure devastatopare, surse de informare fiind lucrarile de renovare a bisericilor 1730, 1802, 1940, 1977, 1990.

        Bogatiile subsolului constau in petrol scos la suprafata de sondele de la Poiana Copaceni si Gura Vitioarei, sarea de la Teisani, Vitioara de Sus si Predealul Sarario, nisipul valorificat de cunoscuta unitate Sticloval, cu o vechime de opt decenii.

        Climatul este determinat de altitudinea reliefului major din zona, de orientare nord-sud a orasului si de interventiile omului de-a lungul timpului. nu este exclus ca odata cu reducerea dealului nisipos, in timp, sa apaara modificari minore in ceea ce priveste circuitul curentilor orizontali.

        Clima este specifica depresiunilor subcarpatice, cu o nuanta aparte pentru Valea Telejenului in zona orasului. Verile sunt moderate cu o oarecare usurinta de localnici. Temperaturile medii anuale au valori intre 90C si 10oC (calculata pentru perioada 1896-1982) cu variatii relativ insemnate de la un an la altul. In lunile de iarna media este cuprinsa intre -1,7oC si -0,3oC. In decembrie 1965 erau intre -1,9oC si -2,2oC. minima absoluta a atins -30oC in luna februarie 1971. Maxima absoluta a fost atinsa in luna iulie 1968 de 37oC. Peste an numarul zilelor cu temperaturi pozitive este in jur de 280 zile, cu te,mperaturi de peste 5oC sunt 220-240 zile, iar cu peste 10oC de 170-190 zile. In schimb numarul zilelor cu temperaturi de 0oC este de 30-40, cele mai multe fiind in luna ianuarie, umiditatea aerului este cuprinsa intre 74-78%. Predomina zilele acoperite cu nori, 100-120, fata de cele senine, 50-60.

        Vegetatia este specifica padurilor de foioase care in ultimul timp sunt restranse prin interventia abuziva a oamenilor. In prezent peste 60% din suprafata orasului este destinata padurilor, pasunilor si terenurilor agricole. Fagul, gorunul, carpenul, alunul, macesul, aninul, plopul acopera dealurile de peste apa Telejenului. Padurile acopera partial Dealurile Pricopului, Dealul "La Peri", Culmea Betivului si Dealul Pitrei. In gospodariile locuitorilor se cultiva prunul care apare stilizat si pe noua stema a orasului ca un pom de traditie, marul, parul si leguminoasele.